In aparitia televizata de miercuri seara, Traian Basescu si-a inceput si sfarsit declaratia vorbind cu gura plina despre reforma statului. Nu este pentru prima data. Este tema de propaganda predilecta – dar si de bilant de adio – pe care cel care e presedinte de tara fara sa fi castigat alegerile pe teritoriul ei o pritoceste cu orice prilej.
Toate legile pe care Traian Basescu le insira tot mai des ca facand parte din asa-zisa „reforma a statului“ au cateva trasaturi comune. Au fost clocite la Cotroceni, de persoane fara autoritate practica si fara experienta de politici publice; daca un consilier onorific a pretins ca face numiri in Ministerul Sanatatii, atunci ministerele se puteau numi demult tot onorifice, intrucat atributiile de legiferare le-au fost preluate de comisiile prezidentiale. Premierul este oricum onorific de cand a fost numit.
Apoi, toate legile din „reforma statului“ pe care Basescu le enumera aproape juisand, au fost impuse prin asumari de raspunderi, n-au intrunit aprecierea celor chemati sa le aplice, au generat complicatii mai mari decat problemele invocate pentru adoptarea lor, n-au fost adoptate transparent si nici elaborate prin expertize profesionale indiscutabile.
Toate aceste legi ale „reformei statului“ au fost, de fapt, niste mineriade albe – prin agresivitatea cu care au fost impuse, voluntarismul celui care le-a initiat si le-a dictat, traumele grave provocate in sistemele respective si caracterul ireversibil al multora dintre reglementari.
Mineriadele albe, dure, cu efecte grave si profunde asupra tuturor profesiilor, varstelor si categoriilor sociale, mineriade care sunt, fara niciun dubiu, initiate, girate si desavarsite prin vointa lui Traian Basescu, vor reprezenta veritabilele pagini negre ale istoriei recente a Romaniei.
Mineriade care au inclusiv proprietatea de a fi indreptate impotriva intelectualilor, traumatizand bunul simt colectiv, regulile civilizatiei si mintile luminate ale acestei natii. De altfel, insusi Traian Basescu afirma, in interventia sa toxica la adresa lui Raed Arafat, ca, „in Romania, cel mai greu de modernizat au fost sistemele cu densitate mare de studii superioare“. Pentru ca, in declaratia facuta miercuri seara, cu steagul tarii asezat in spate, sa batjocoresca din nou intelectualitatea care mai are curajul opiniei, afirmand ca „unii se mai impopotoneaza si cu titlul de profesor, conferentiar s.a.m.d. sau isi spun intre ei: «domnule profesor»“...
