Cand ninsoarea cadea din nou sa ingroape Campulungul – saptamana trecuta – la „Clubul presei muscelene” s-a iscat un dialog repetat cu viceprimarul Liviu Taroiu. Prima data am aflat ca se efectuase „inspectia” de seara, se daduse directive, se intervenise cat de cat, dar situatia era buna, se circula multumitor.

Anuntul ca la 4 incepe travaliul deszapezirii si ca la 5 dimineata vicele va fi prin nameti, spre coordonare, strecurase un fior de placere in inimile campulungenilor. Apoi au aparut replicile cetatenilor. Neexcluzand reaua intentie, oricum, situatia nu parea atat de placuta precum cea anterior anuntata de catre Liviu Taroiu. Strazi inzapezite, locuri care nu au vazut nici nisip, nici plug, ulite cu straturi de omat din prima era glaciara. De aceea a aparut ocazia revenirii la telefon a viceprimarului Campulungului.

Atunci, pe tabloul edenic al lui Taroiu au aparut pete. Dar si promisiuni. Din nou. A doua zi urma ca in Campulung sa nu mai existe colt neatins de lama plugului sau macar neintinat de material antiderapant. Si a fost ziua a doua. Pardon, a doua zi! La 4 ore de la promisa prezenta la apel a vicelui, strazile pe care se intervenise puteau fi numarate pe degetele de la o mana afectata de lepra. Iar ninsoarea cadea cu o nesimtire demna de opozitie. Restul nu mai conteaza. Decat o precizare: viceprimarul Taroiu, aflat mult timp in umbra lui ARO, departe de Soarele parjolitor al primului rand de cadre din PSD-ul local, devine politician. A inceput sa invete sa minta frumos!