Desi n-ar fi trebuit sa ma mai mire, m-a pufnit rasul cand unii musceleni verzi au sesizat prompt cum sabotarea Campulungului continua fatis, fiindca, au clamat ei in public, pe indicatorul de pe centura Pitestiului numele municipiului nostru nu este trecut. Bineinteles, asta spre deosebire de Curtea de Arges care, pe aceeasi tabela, apare inscris in mod distinct! Asadar, conform acestui scenariu, personaje influente – poate de la Pitesti, poate de la Bucuresti sau poate din Cosmos – au intervenit ocult la Compania Nationala a Drumurilor sau la cine administreaza centura pentru ca directia spre Campulung sa nu fie indicata si, astfel, bietul nostru oras sa fie ocolit de turisti si de investitori.

Comparatia cu municipiul Curtea de Arges este, din start, ridicola, fiindca cetatea Basarabilor chiar este o destinatie turistica  adevarata. Reclama i se face inca din clasele primare, pentru ca Legenda Mesterului Manole se invata din scoala, asta in timp ce Negru-Voda e tratat ca un voievod secundar, caruia cartile de istorie abia ii acorda cateva randuri. Apoi, de la Curtea de Arges, poti trece muntii pe Transfagarasan cu optiunea unui popas la barajul spectaculos de la Vidraru, in timp ce, de la Campulung, daca scapi cu bine de gropile din drum, ajungi in ruinele si saracia de la Voina pentru, cel mult, un gratar si o cura de aer proaspat. Cat despre investitori, uite de aia nu vin ei la noi, fiindca pe indicator nu se scrie in clar ca, pentru a ajunge la Campulung, trebuie sa faca la dreapta!

Nimeni nu contesta faptul ca in Muscel sunt atatea locuri interesante de aflat si de vazut si ca cele mai multe dintre ele sunt insuficient cunoscute si puse in valoare. Numai ca promovarea lor trebuie sa se faca in primul rand de la Campulung, nu doar prin simpla enumerare, ci prin oferte de pachete turistice si prin actiuni inteligente si concertate de atragere a turistilor. Nu spun ca vizitatorii n-ar fi doriti, dar daca ii asteptam ca ei sa ne caute si nu putem sa le facem sejurul cat mai placut, atunci perspectiva turismului ramane cetoasa. Cat despre investitori, aici e punctul slab al muscelenilor, fiindca atitudinile ostile fata de straini s-au transmis, ca o virtute, din epoca feudala, pana in zilele noastre.

Oare nu strabunicii celor de astazi nu au vrut sa-i vanda teren regelui Carol pentru a-si construi la Campulung resedinta de vara? Nu bunicii actualei generatii mature se mandreau ca industria si comertul locului sunt integral in mainile localnicilor, in timp ce, prin alte parti, capitalul atras civiliza si ridica locuri? Nu parintii muscelenilor mai tineri radiau de satisfactie cand i-au alungat pe reprezentantii concernului Mercedes care ar fi dorit o colaborare cu ARO?

Marginalizarea Campulungului e o realitate, dar cultivarea acestui motiv pana la obsesie e dovada cantonarii intr-o atitudine prosteasca. Nu cu mania persecutiei, cu iesiri revoltate, cu invinovatiri si acuzatii se poate deschide Muscelul catre lume, ci cu abordari curajoase, care sa scuture nu doar anacronicele mentalitati, ci sa invinga si nestiinta localnicilor in a-si vinde marfa. Vorbe frumoase au tot fost cu duiumul, dar nimeni din partea locului nu a stiut sa roteasca macar putin cheita pentru a scoate orasul din anonimat. Sa mi se dea un singur exemplu de o astfel de actiune pusa in opera in ultimii douazeci de ani, si atunci da, sunt de acord inclusiv cu teoria conspiratiei rutiere!