Pe Denis Meraru l-am cunoscut la ziarul ,,Argesul''. Lucra acolo de cativa ani. La prima vedere mi s-a parut a fi un tip introvertit, dupa care am descoperit un adevarat mucalit. Nu vorbea mult, dar si cand vorbea... In scris, Denis m-a surprins intotdeauna prin imaginatia sa debordanta. Avea un adevarat dar de a se juca si a jongla cu cuvintele, creand imagini de-a dreptul inedite. Dupa noua ani de jurnalism, cu o scurta escala, de aproximativ un an, la Dacia Renault, Denis si-a luat ramas bun de la presa si s-a angajat la Oficiul de Cadastru Arges, intrucat idealurile, la un moment dat, nu mai pot tine locul unul job platit la adevarata valoare. Dar Denis nu a renuntat la scris. In zece luni a finalizat doua romane - ,,Pepiniera'' si „Orasul fara bani”. ,,Pepiniera'' urmeaza sa vada lumina tiparului si sa fie lansata cat de curand. Care sunt asteptarile si sperantele lui Denis la debutul sau in breasla scriitorilor argeseni, la ce reactii se asteapta din partea cititorilor si care sunt planurile sale de viitor, va invitam sa cititi in interviul de mai jos, nu inainte de a-i ura multa bafta!

Ce sentimente te incearca in asteptarea lansarii primului tau roman?
Ma incearca un soi de amalgam de sentimente, pornind de la curiozitate cat cuprinde, bineinteles. Perioada de asteptare e grea, sunt in asteptarea unui vis devenit realitate. Acum 12-13 ani nu ma gandeam ca o sa ajung ziarist sau cu atat mai putin ca o sa ajung sa scriu romane. Asta, desi pasiunea pentru literatura o am de mic, transmisa de la mama mea. De cand eram la scoala am avut un cult pentru carti, pentru romane, pentru scriitori. Am crescut intre carti, m-am „hranit” cu ele. Pasiunea pentru carti nu mi s-a diluat niciodata. Revenind la primul meu roman, il astept cu nerabdare, ca pe un fel de nou-nascut. In acelasi timp, nu ar avea niciun sens sa fiu ipocrit, deja visez ca primul meu roman, ca si viitoarele mele carti, sa cucereasca cat mai multi cititori, sa fie o carte antisomnifer. Acesta a fost si primul gand atunci cand m-am apucat de scris, sa fac o carte atractiva, densa, originala si deloc plictisitoare, o carte nu de adormit copiii, ci de trezit constiinte.

Cum a inceput totul?
Povestea ,,facerii” romanului a inceput in octombrie 2006, pe vremea cand eram ziarist la ARGESUL. In acea luna am realizat un reportaj la o pepiniera florala de la marginea Pitestiului, o adevarata oaza de verdeata nestiuta de multi si poluata, din pacate, de o statie de asfalt. M-a inspirat mult vizita de acolo. Culmea e ca mersesem la pepiniera pentru un alt material, inaugurarea unui incinerator de animale, aflat chiar in mjilocul pepinierei. La numai doua saptamani, am facut un interviu cu o doamna care are un adapost in Arges pentru fetele traficare si a carei faima a ajuns pana in America. La scurt timp, cumuland ideile din cele doua articole, mi-a venit ideea ,,pepinierei” umane si de aici si pana la inceperea propriu-zisa nu au trecut ,,decat” sase luni. Inceputul a fost mai mult cu forcepsul: doar 6 pagini scrise in aprilie si octombrie 2007. Din mai 2008 am aruncat lenea la gunoi si am scris in fiecare dupa-amiaza la carte, iar pe 26 septembrie a fost gata ,,copilul”. In total, cartea a fost scrisa in aproximativ cinci luni.

Inteleg ca subiectul este inspirat dintr-o poveste reala. Vom avea si personaje reale?
Cartea are la origine realitatea, insa asa cum am mai spus ea este o fictiune realista. La fel sunt si personajele, nu reale, ci realiste. in fiecare dintre ele sunt trasaturi, calitati si defecte pe care le gasim si la alti oameni, pe care le gasim si la mine. Gustave Flaubert spunea „Doamna Bovary sunt eu”. Parafrazandu-l, si eu as putea spune ca, intr-un anumit procent, ma regasesc in anumite personaje, in reactiile si replicile lor.

Ce reactii crezi ca va starni sau la ce reactii te astepti o data cu lansarea acestei carti?
Sper sa fie o carte de impact, o carte care sa starneasca multe comentarii, o carte care sa nu fie o efemerida. As fi incantat – ca orice scriitor debutant – ca primul meu roman sa fie o carte cu tiraj epuizat rapid. Ma astept si la reactii negative, mai ales ca finalul cartii este unul total neasteptat si care sigur ii va deranja pe puritani. Nu pot ascunde ca imi doresc ca „Pepiniera” sa ajunga sa fie tradusa peste hotare. Deocamdata visez...

Provii din breasla jurnalistilor, una plina de orgolii, iar acum te pregatesti sa intri in breasla scriitorilor, una... si mai si! Te-ai pregatit sufleteste? Si pentru ca tot am ajuns la acest subiect, cum se vede scriitorimea argeseana in viziunea lui Denis Meraru?
Pregatit sufleteste pentru scris sunt inca de cand eram jurnalist. Spre deosebire de presa, breasla scriitorilor din Romania e una in care e greu sa reusesti, sa ajungi in top. Referitor la scriitorimea argeseana, din pacate aceasta e inca putin vizibila la nivel national, desi nu duce lipsa de valori. Doar doi scriitori din Arges se „vad” bine si in tara, si este vorba aici de Bogdan Suceava si Oana Stoica-Mujea, ambii cu mai multe carti aparute la edituri de top din Bucuresti – Polirom, Tritonic si Curtea Veche. Mai mult, Oana Stoica-Mujea a reusit ca in doar patru luni sa vanda toate cele 1000 de carti din prima editie a romanului „Razboiul Reginelor” si acum se pregateste de a doua editie. Asta e chiar o performanta, in conditiile in care foarte multi scriitori – inclusiv din Arges – au tiraje de „familie”, de cel mult 400-500 de exemplare. Problema scriitorilor, atat la noi in judet, cat si in tara, este ca nu avem inca o piata formata pentru a promova carti care sa fie best-seller si in tiraje. Din pacate, la noi sunt destui scriitori care au critici elogioase in ziare, dar la vanzari stau foarte slab. Avem si multa pseudoliteratura in tara, avem si multa literatura pe pile si asta e o problema. Merg des in librarii si frunzaresc des carti ale scriitorilor romani. Am vazut destule cazuri de scriitori romani tineri publicati la edituri puternice si ale caror romane sunt adevarate elucubratii – sute de pagini greoaie in care se vede o dorinta penibila de a parea cat mai valorosi, cu fraze lungi pana la infinit si lipsite de substanta, de verb si verva. Probabil ca scriitorii respectivi nu stiu ca la ora actuala orice carte care sare de 300 de pagini e greu de citit, si asta cu atat mai mult atunci cand cartea este proasta. Singurul care scrie mult si foarte bine este Orhan Pamuk, o exceptie cat se poate de fericita. Sutele de pagini din romanele lui Pamuk sunt adevarate arabescuri si miniaturi artistice in cel mai bun sens al cuvantului. Cu Pamuk nu te poti plictisi niciodata. Am divagat putin... in ceea ce priveste scriitorii din Arges, ar fi foarte bine daca s-ar organiza cat mai multe concursuri literare pentru tineri si daca acesti tineri care cu adevarat au condei ar fi promovati cat trebuie. Scriitorii din Arges trebuie sa se gandeasca mai putin la ego-ul propriu si mult mai mult la cititori atunci cand scriu o carte. E paradoxal, dar in vremuri de criza, vanzarile de carte au crescut mult in Vest, si asta s-a vazut si la recentul Targ de la Paris. Si la noi, oamenii incep sa se intoarca catre carti, dar mai e mult pana departe, va mai dura cativa ani pana vom vedea cel putin 5-6 scriitori cu tiraje de peste 25-30.000 de exemplare. Editurile trebuie sa isi revizuiasca strategiile, sa investeasca mai mult in promovare si in exportul tinerilor scriitori. Si nu numai atat. In Romania e nevoie de agenti literari bine pregatiti, agenti care sa stie sa exporte cat mai multa literatura romaneasca.

Cat la suta te-ai simtit scriitor si cat la suta jurnalist, scriind aceasta carte?
Influentele jurnalistice nu m-au parasit si asta se poate vedea in numeroasele fraze scurte si alerte. Inca nu sunt scriitor, sunt doar un fost jurnalist care vrea sa devina un scriitor bun. M-am simtit scriitor in anumite dialoguri pe care le-am conceput in carte. Mai am pana a deveni cu adevarat scriitor. Aici un rol important il vor avea cititorii. Pana la urma ei sunt cel mai bun barometru al meu. Ei imi vor spune daca trebuie sa continuu cu cartile sau daca sunt un scriitor mediocru si trebuie sa las balta scrisul. Publicul va fi judecatorul decisiv.

Te gandesti sa te dedici in totalitate activitatii scriitoricesti sau te tenteaza sa revii, pe viitor, in jurnalism?
In prezent lucrez la Oficiul de Cadastru Arges, unde am alaturi o echipa de profesionisti si unde ma simt foarte bine. Am un loc de munca stabil si motivant. Scrisul e o pasiune pentru timpul liber. Nu sunt atat de naiv si superficial incat sa cred ca pe termen scurt pot ajunge sa traiesc numai din literatura. M-ar bucura ca in 4-5 ani scrisul sa devina o meserie rentabila in Romania. Deocamdata nu este cazul. Imi place enorm sa scriu, sa ma joc cu cuvintele, cu imaginatia, insa totul depinde de reactia viitorilor mei cititori. M-ar tenta sa imi fac o cariera din scris numai in clipa in care as avea dovezi palpabile… financiar ca romanele mele au impact. Am terminat recent de scris si al doilea roman, care se numeste „Orasul fara bani” si care e total diferit de prima carte. In 10 luni am scris doua romane, iar pentru vreo doua luni am de gand sa fac o pauza. Nu ma mai tenteaza sa revin in jurnalism pentru ca nu e rentabil pecuniar sa lucrezi in presa locala. Afectiv si ca satisfactii profesionale e foarte rentabil. Dar atat. Sunt multi ziaristi pe care ii apreciez in Arges si ma doare cand ii vad cat de mult alearga pentru bani putini.