In seara de joi, 28 ianuarie, publicul iubitor de muzica de camera (e drept, mai restrans decat publicul iubitor de concerte simfonice) a avut ocazia sa cunoasca muzica lui Bela Bartok, George Enescu, Mihail Jora si Dan Mizrahy, interpretata de grupul cameral „Remember Enescu”, format din soprana Cristina Radu, pianistii Corina Raducanu si Eugen Dumitrescu, alaturi de violinista Raluca Voicu-Arnautoiu.
Prima lucrare interpretata a fost un aranjament pentru pian la 4 maini al „Dansurilor Romanesti” de Bela Bartok (scrise in original pentru vioara si acompaniament de pian), o buna introducere a publicului in atmosfera melanjului de limbaj romantic tarziu si modalism popular caracteristice intregului program.
A urmat o sonatina pentru vioara si pian de acelasi compozitor (cu Raluca Voicu-Arnautoiu la vioara, acompaniata de Eugen Dumitrescu) o lucrare mai distilata estetic decat „Dansurile romanesti”, care oscilau repetat intre lirism contemplativ si dans energic. Manuind cu eleganta instrumentul si folosind un vibrato economic, judicios aplicat si o dinamica stilizata, doamna Arnautoiu a reusit sa surprinda „ingenuitatea” acestei sonatine, evitand sofisticarile neo-romantice care de multe ori ingreuneaza transmiterea starii de prospetime a acestei miniaturi. Dansa a reusit astfel sa surprinda starea de uimire si de curiozitate pe care muzicienii europeni ai secolului XIX au incercat-o atunci cand au cunoscut noutatea modala a folclorului Europei de Est.
Dupa aceasta mica bijuterie bartokiana, pe scena a intrat soprana Cristina Radu, acompaniata alternativ de pianistii Corina Raducanu si Eugen Dumitrescu in interpretarea a „Sept Chansons de Clement Marot” op.15 (sapte lieduri pe versuri de Clement Marot) scrise de George Enescu.
Incantatoare au fost caldura vocii si nobletea atitudinii scenice a Cristinei Radu, care imprumuta din traditia marilor soprane ale vechii generatii. Solista a Operei din Brasov, doamna Radu a abordat aceste 7 lieduri cu intimitatea adecvata genului si textului. Finetea portamentelor si vibrato-ul folosit cu atentie, dar fara artificialitate, au adaugat un plus continutului emotional al acestor lieduri. Cu dictia sa excelenta, doamna Radu a permis cunoscatorilor de limba franceza sa cunoasca frumusetea textului, iar pentru cunoscatorii de alte limbi straine, zambetele cantaretei au reusit sa aduca lumina in povestea depanata de catre „les chansons”.
De apreciat a fost si capacitatea Cristinei Radu de a sugera forta fara a forta nimic. Prin inteligenta cu care a utilizat atacurile, vibrato-ul si nuantele, dumneaei a transmis energia muzicii mult mai eficient decat daca ar fi facut exces de aceste procedee, o capcana pe care, din pacate, destule cantarete nu reusesc sa o evite.
Raluca Voicu Arnautoiu s-a intors pe scena pentru a interpreta o lucrare de tinerete a lui Mihail Jora, „Mica suita”. La calitatile de interpret ale doamnei Voicu, mentionate anterior, merita adaugat controlul perfect al arcusului, mai ales pe notele lungi (care este pentru multi violonisti o piatra de incercare). Prin aceasta doamna Arnautoiu isi tradeaza apartenenta la valoroasa scoala a lui George Manoliu, care, alaturi de Ionel Geanta, a pus bazele pedagogiei violonistice moderne a secolului XX in Romania.
A doua aparitie a sopranei Cristina Radu s-a manifestat pentru „Omule, iti multumesc” si „Romanta de toamna” ale lui Dan Mizrahy. Toata muzica romaneasca interpretata anterior acestui moment a fost, culmea, in limba franceza ori cantata la instrument acompaniat. Dar, acum, vocea Cristinei Radu a capatat volum si degajare in limba romana, cu atat mai frumoasa in dictia perfecta a cantaretei. in ciuda rochiei de seara negre, doamna Radu a fost o prezenta luminoasa si vibranta.
Firesc, din program nu putea sa lipseasca inca o lucrare de Enescu, asa ca pianistii Corina Raducanu si Eugen Dumitrescu au oferit publicului pitestean o magistrala interpretare la 4 maini (intr-un aranjament de Sireteanu) a ,,Rapsodiei nr.1’’. Cu toate ca un singur instrument (fie acesta si pian de concert) nu poate fi capabil sa redea orchestratia rafinata a ,,Rapsodiei nr.1’’, cei doi pianisti si-au exercitat mestesugul cu atata arta incat publicul a uitat ca pe scena se afla un pian si nu o intreaga orchestra simfonica. Am observat ca multi spectatori erau vrajiti de savoarea lucrarii, ajungand sa tacteze ori din cap ori cu piciorul ritmurile antrenante. Dovada ca muzica de calitate poate sa isi „captureze” auditoriul din spatele oricarei prelucrari, orchestratii sau reductii.
Dupa aplauze entuziaste, Corina Raducanu si Eugen Dumitrescu au ramas pe scena, pentru ca urmatoarea lucrare a fost tot de Enescu, dar de data aceasta pentru vioara (Raluca Voicu-Arnautoiu) acompaniata de pian la 4 maini. Doamna Voicu-Arnautoiu a interpretat „Pastorala, Menuet trist si Nocturna” cu aceleasi virtuti pe care le-am mentionat mai devreme. insa de data aceasta, dansa a adaugat anumite variatii premeditate ale intonatiei clasice (microtonii si extinderi expresive ale sistemului egal-temperat), tipice lucrarilor pentru vioara si pian ale compozitorului, care au adus un colorit nou si potrivit acestei muzici, trimitand la stilul violonistic al lui George Enescu.
Bis-ul a fost un „Liber Tango” de Astor Piazzola, in care intregul ansamblu a fost prezent pe scena: Raluca Voicu-Arnautoiu la vioara, pianistii Corina Raducanu si Eugen Dumitrescu , alaturi de soprana Cristina Radu. O piesa de final vie si antrenanta, care a incalzit semnificativ atmosfera salii si a carei incheiere a fost intampinata de aplauze bine-meritate.
Concertul a fost fara indoiala apreciat de public. Grupul „Remember Enescu” a dovedit un echilibru si un nivel de profesionalism spre care muzicienii tineri nu pot decat sa aspire, concentrarea lor nefiind influentata de temperatura scazuta a salii si nici intrerupta de inevitabila (!!!) sonerie a unui telefon care a fost uitat deschis.
La sfarsit, d-na Arnautoiu s-a adresat publicului si si afirmat speranta ca Filarmonica va fi o permanenta a vietii muzicale a orasului si convingerea ca aceasta institutie este un bun de mare valoare pe termen lung pentru statutul cultural al Pitestiului.
