,,Cu un salariu mai mic decat al femeii de serviciu, poetul Virgil Diaconu a fost disponibilizat” este articolul pe care il publicam acum mai bine de o saptamana si care a fost intens comentat de catre oameni de cultura din Arges, colegi, prieteni sau cunostinte de-ale poetului concediat in urma aplicarii Ordonantei lui Boc. Dincolo de defectele omului Virgil Diaconu, mai toti cei care au comentat pe BitPress au cazut de acord ca poetul Virgil Diaconu nu ar fi meritat un asemenea tratament, unii dintre acestia inaintand un apel catre primarul Tudor Pendiuc sa reanalizeze situatia. Va prezentam, mai jos, opiniile primite pana la acest moment, pe tema acestui subiect.
Aurel Sibiceanu: ,,De 20 de ani, Virgil Diaconu munceste pe un salariu sub valoarea muncii sale”
,,Este greu sa hotarasti pe cine dai afara; e ca si cum ai hotari cine din familia ta trebuie sa moara de foame. Trebuie gasit un criteriu, in atare situatie. Numai ca, atentie, in cazul scriitorului Virgil Diaconu se comite un abuz juridic. Nici o ordonanta nu poate opera asupra unui articol cuprins in codul muncii; codul muncii este garantat de Constitutie. Intreaga asa-zisa clasa politica romaneasca este, in proportie de 98%, o gasca venala, in marea ei parte analfabeta, cu caracteristici criminale. Rapoartele secrete ale serviciilor, cat si ale U.E., spun aproape clar acest lucru. Judetul Arges, cu atat mai mult, este un stat in stat, arbitrariul se aplica cu zambetul pe buze, cu ochiurile din plasa legii special si criminal marite si in defavoarea celui fara aparare. Sa nu ne prefacem ca nu stim pe ce criterii s-au operat restructurarile! Ele sunt: Pile, Cunostinte, Relatii, pe scurt PCR. Deplang situatia colegului meu, Virgil Diaconu, scriitor de valoare, care a avut de patimit si in regimul comunist, dupa cum patimeste si in regimul asa-zis democratic. De 20 de ani munceste pe un salariu sub valoarea muncii sale. Cine se indoieste de asta, imi asum raspunderea pentru ceea ce spun, este fie de rea vointa, fie un ticalos. La fel de mult deplang si situatia in care este pusa directoarea Centrului Cultural, d-na Carmen Dumitrache. Este un om tanar, pus intr-o situatie dificila de Codosii Zilei. Pacat! Cu toate astea, d-na Dumitrache are ocazia de a alege complicitatea cu arbitrariul ori sansa de a dovedi ca a inteles ce s-a intamplat in 1989, asa cum au facut multi inainte de 1989, riscandu-si libertatea, painea, soarta copiilor. Printre acestia m-am numarat si eu. O spun fara modestie pentru ca suntem pe cale de a pierde tot ce am castigat in pomenitul an. Sa se sacrifice gasca odioasa care a spoliat acest popor, fie cu bancile, fie cu jocurile de intra-ajutorare, fie cu legi ticaloase, cu ordonante date la miezul noptii. Cu sila, Aurel Sibiceanu.”
Toma Ionescu: ,,Geniile, ca sa fie genii, este obligatoriu sa traiasca in mizerie”
,,Prietenul meu Virgil Diaconu, scriitor si poet cu peste 11 volume publicate (poezie, eseuri filozofice, eseuri de estetica literara) directorul revistei <Cafeneaua literara>, angajat al Centrului Cultural Pitesti este disponibilizat. Evident ca orice institutie (fie ea si culturala) are in structura organizatorica o diversitate de profesii indispensabile, onorabile in sine: contabil, sofer, femeie de serviciu si, in speta, lautari, secretare, traineri si tot felul de altfel de animatori si animatoare. Unde sa mai incapa si scriitorul?!... Nu punem la indoiala nobilul act al guvernului (O.U.G. 63/2010). La urma urmei un titlu nobiliar nu e un titlu mobiliar, nu poti sa-l dai oricui. Si Virgil este deja din 2007, slava Domnului, „Fiu al Argesului”cu patalama in regula. Suntem de acord si cu viziunea celui care intr-un final a cantarit si a pus iscalitura, dand greutate deciziei: <E dovedit: geniile ca sa fie genii, este obligatoriu sa traiasca in mizerie, ca Eminescu la Timpul lui> E timpul oare, s-avem si noi un geniu vizionar in gradina publica?”
Ion Pantilie:
,,Virgil Diaconu e totusi om de arta”
,,Cred ca se putea face altfel. Omul de arta Virgil Diaconu e totusi om de arta.”
Nicolae Eremia:
,,Cu ce schema de personal, profilata pe cultura, mai defileaza Centrul Cultural?”
,,Nu insist prea mult cautand in memorie date precise, ci voi face o legatura aproximativa cu o parabola de dupa al II-lea Razboi Mondial: Explorandu-se fundul Marii in cautarea epavelor distruse de conflict, s-a constatat ca fiintele marine, in special crabii, imprumutasera chipul mortilor acelor nave. Legatura cu prezentul a acestei povesti nu este intamplatoare: Incep sa inteleg metamorfoza unei societati inca vii, care imprumuta chipul conducatorilor ei de paie, incep sa inteleg ca toata viata noastra am purtat chipul guvernantilor nostri impotenti profesional. Am inlocuit o societate stramba, sperand intr-o viata demna, si constatam ca ne dorim cate o revolutie in fiecare zi. In privinta restructurarilor din cultura, desigur ma refer la poetul Virgil Diaconu, cred ca nimic nu este mai nefiresc decat sa rezumi activitatea Centrului Cultural la potentialul <cultural> al personalului auxiliar. Cum intreba un comentator, intreb si eu: cu ce schema de personal, profilata pe cultura, mai defileaza Centrul Cultural? Isi mai are menirea, sau devine un Camin Cultural oarecare? Daca salvam Romania prin aceste reduceri, de ce nu se desfiinteaza intregul Centru?”
Anonim:
,,Mai astept o saptamana in ideea ca poate dl. Primar revede situatia, dupa care ma voi sinucide ca Madalina Manole”
,,Poetul Virgil Diaconu - nu omul, plin de umbre, purici, paduchi, defecte si copii neiubiti - merita un tratament corect. Concepe o revista literara apreciata si premiata in tara, chiar si peste hotare, poezia lui ti se aduna in inima ca lacrimile care stau sa planga, e - deci - o nedreptate strigatoare la cer sa dai afara Poetul din Cetate, obladuindu-i pe niste Nimeni, functionarasi poate de buna credinta, plasati in posturi Unice, dar care nu au nicio legatura cu activitatea culturala, de creatie, de care bietii de ei depind ca fatul de mama. Se greseste profund, se mentin, intr-adevar, pe post mediocritati - guristi, care castiga la o nunta doua salarii de poet, care mai primesc un salariu de la alta institutie publica, situatie despre care presupunem ca dl. Primar Tudor Pendiuc nu are cunostinta. Concluzia celui care nu mai spera: in institutiile de cultura, personalul administrativ e mai numeros, mai important, mai frumos si mai destept decat oamenii de creatie, care fac sa mearga inainte cultura. Mai astept o saptamana,in ideea ca poate dl. Primar revede situatia, dupa care ma voi sinucide ca Madalina Manole” - comenteaza, pe BitPress, un cititor care s-a ascuns sub anonimatul semnaturii ,,Cel care nu mai spera nimic”
Mihai Teodorescu:
,,Diaconu a fost balacarit in cel mai josnic mod de un pretins scriitor, Florian Stoian Silisteanu”
,,1.Sunt om la 70 de ani, am trait fel de fel de capricii ale istoriei. De data asta sunt uimit ca cei ce vor sa-i faca un bine omului, varsand la comentarii lacrimi de crocodil, sunt in anonimat... desavarsit! Va e frica, inca? Mai mult, in cel mai meschin mod manipulativ, dl Diaconu este chiar subminat de un presupus sustinator. Iata un exemplu de aparare fatarnica: <Poetul Virgil Diaconu - nu omul, plin de umbre, purici, paduchi, defecte si copii neiubiti - merita ...>
2.Nu cred ca aceasta ordonanta de urgentza anuleaza prevederile Codului Muncii. Asa ca dl Diaconu sa faca bine si sa se adreseze justitiei; celei interne si, daca nu va fi aparat de lege, sa ceara judecata la CEDO. Acest lucru ar trebui sa-l stie si juristul Centrului Cultural, care sigur va plati despagubiri in urma demersurilor pe care dl Diaconu le va face in justitie.
3. Onor conducerea Centrului Cultural sa publice, in spiritul transparentei, lista posturilor care au ramas, precum si numele celor care le ocupa.
4. Onor conducerea Filialei U.S.R. vad ca si-a iesit din amortire. Ca unul care urmaresc de 40 de ani viata culturala argeseana si nationala, pot spune ca la tupeul de a lasa pe drumuri un om care a facut infinit mai mult decat multi dintre angajatii Centrului a contribuit si tacerea vinovata a acestei Filiale, atunci cand dl Diaconu a fost balacarit in cel mai josnic mod de un pretins scriitor, Florian Stoian Silisteanu, pe numele lui. Oameni de buna credinta au asistat la cum acest agramat, autor de texte care sunt mai degraba simptomele unei maladii, decat literatura, l-a facut fiu de curva pe dl Diaconu, cum l-a amenintat chiar fizic. Acelasi lucru s-a petrecut si cu Aurel Sibiceanu. Nici dansul nu a scapat de zoaiele acestui agramat obraznic. A sarit conducerea Filialei U.S.R. sa le ia apararea colegilor, sa-i aplice insului pus pe golanie vreo sanctiune? Nicidecum! Au tacut cu inconstienta unor oameni care nu stiu pe ce lume sunt, care nu stiu in ce posturi s-au trezit prin... alegeri democratice! Va faceti de ras, d-le Oprea, d-le Dumitrashcu, d-le Doman, tolerand astfel de aspecte deplorabile, permiteti ca scriitorimea sa fie acoperita de ridicol. Cum sa nu vina atunci administratorul unei institutii, cum este C.C.Pitesti, si sa supuna destinul unui om arbitrariului? Voi fi, sigur, admonestat si interpelat, tot sub anonimat, evident, cum ca cine sunt eu si cine imi da dreptul sa-mi spun parerea? Dreptul de cetatean, de om care am muncit, ca arhitect, candva, pentru acest oras. Nu voi scapa nici de injuraturile acelui Stoian; chiar pe acest site am mai fost ironizat, injurat de Incultura Sa. Pe alte site-uri a spus despre mine ca as fi alter-egoul d-lui Sibiceanu. I-am spus insului ca sunt doar un cititor si o cunostinta a pomenitului scriitor, i-am scris un e-mail, etc. Neghiobia si proata crestere l-au impiedicat sa-mi ceara scuze. Nu-i nimic, ma va putea cunoaste in curand. Respectati-va menirea si breasla, oameni buni, impiedicati patrunderea jegului in institutie si arbitrariul nu vi se mai poate aplica cu mare usurinta. Cu mahnire, Mihai Teodorescu”
