20 Sep 2019 | Vremea în : °C
Alex Ştefănescu: Optzeciştii, un fel de adolescenţi bătrânicioşi, cu blugi îmbrăcaţi peste reumatism şi gută

Alex Ştefănescu: Optzeciştii, un fel de adolescenţi bătrânicioşi, cu blugi îmbrăcaţi peste reumatism şi gută

Criticul Alex Ştefănescu a realizat, pentru revista ,,Argeş”, editată de către Centrul Cultural Piteşti, un savuros portret al... optzeciştilor. O generaţie care, în ansamblu, nu ar fi făcut mare lucru pentru literatura română pentru că... ,,Dumnezeu nu distribuie talentul tuturor componenţilor unui grup, talentul nu este un ajutor social”. Am selectat, pentru dumneavoastră, câteva dintre aprecierile criticului literar, demne de luat în seamă.

,,Optzeciştii s-au agitat mult, dar n-au făcut mare lucru ca scriitori”

,,Scriitorii care s-au afirmat în anii ‘80 ai secolului trecut nu sunt nici pe departe cei mai valoroşi din istoria literaturii noastre. Postmodernismul lor este un modernism palid, lipsit de forţă expresivă. Textele scrise de ei, lansate cu atâta zgomot – un adevărat vacarm – sunt astăzi inactive din punct de vedere estetic. Nimeni nu le citeşte în mod curent, din dorinţa reală de a le citi; doar unii specialişti le examinează ca pe nişte piese de muzeu.

Opzeciştii dădeau de înţeles că simpla lor apartenenţă la optzecism le asigură valoarea. Este o idee falsă, Dumnezeu nu distribuie talentul tuturor componenţilor unui grup, talentul nu este un ajutor social. Din sutele de optzecişti cu certificate de optzecişti (la fel de contestabile ca certificatele multora dintre „revoluţionari”) doi-trei – mă gândesc la Matei Vişniec, Mircea Cărtărescu, Marta Petreu – sunt scriitori de elită. Ceilalţi – se află şi ei acolo, în peisaj.

În mod semnificativ, cei mai buni nici nu sunt postmoderni (în înţelesul dat acestui termen de teoreticieni). Matei Vişniec este un neoexpresionist, care valorifică inteligent sugestii din literatura absurdului. Mircea Cărtărescu – un neoromantic, remarcabil prin forţă vizionară (şi prin capacitatea de a fabrica literatură din ştiinţă). Marta Petreu – o eseistă „trăiristă”, care face adevărate beţii de luciditate (ca Nae Ionescu pe care îl contest dintr-o pornire paricidă). Cât priveşte poezia ei... merită doar stimă (nu admiraţie entuziastă ca eseurile).

Pentru mine, opzeciştii în ansamblu, ca membri ai unei mişcări, au ceva antipatic.  Se simte că au fost instruiţi de critici literari cinici cum anume să se afirme ca scriitori. Au învăţat astfel, de la mentorii lor, să nu devină nici în treacăt propagandişti ai PCR (ceea ce este frumos), dar şi să evite conflictele cu cenzura, refugiindu-se într-o literatură măruntă, minimalistă sau livrescă sau ludică (ceea ce este urât).

Mulţi dintre ei mi se par imaturi la nesfârşit, un fel de adolescenţi bătrânicioşi, cu blugi îmbrăcaţi peste reumatism şi gută. Textele lor reprezintă un fel de jocuri literare studenţeşti, care aveau farmecul lor la seminarii, dar care prezentate azi ca... operă sunt rizibile.

Îmi mai displace la generaţia optzeci convingerea multora din componenţii ei că au dus literatura cu un pas înainte (ecuaţia fiind aceasta: cine vine după Nichita Stănescu îi este superior lui Nichita Stănescu). În realitate, nu există progres în literatură, ci numai schimbare de modă. Lumea se plictiseşte de un mod de a scrie, îl contestă sau doar îl abandonează şi adoptă un nou mod de a scrie (care a mai fost, poate, practicat, cu două sute de ani în urmă, dar nimeni nu şi-l mai aminteşte, astfel încât pare nou).

Mai mult decât moda, contează personalitatea celui care scrie („fiindcă personalitatea este binele suprem” – Eminescu).

Autorii de valoare sunt rari, îmi plac toţi tocmai pentru raritatea lor, indiferent de epoca în care au trăit. Este adevărat că secolul XIX a fost un timp de aur al literaturii. În acel secol au apărut mai mulţi mari scriitori pentru că literatura conta, era ceva important pentru societate. În vremea noastră o să apară tot mai puţini, pentru că literatura nu mai contează. Optzeciştii s-au agitat mult, dar n-au făcut mare lucru ca scriitori. Dacă sintagma n-ar fi fost folosită – de la Shakespeare încoace – de sute de ori, mi-aş fi intitulat acest articol <Mult zgomot pentru nimic>”.



Comentează

Pentru a comenta, te rugăm să te autentifici sau să te înregistrezi
Te rugăm să te autentifici sau să te înregistrezi
MAI MULTE ARTICOLE DESPRE:

Centrul Cultural Pitești organizează joi, 7 februarie, de la ora 16,00, în Sala Ars Nova, de la Casa Cărții, o nouă ediție a proiectului cultural-educativ, sub genericul „Față în față cu eroii din cărți.

Bitpress
ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

Abonează-te pentru a primi buletinul de știri prin email. Fără SPAM !

Bitpress
CURS VALUTAR
19 septembrie 2019

AED 1,1664 -0.08 %
AUD 2,9113 -0.64 %
BRL 1,0423 -0.87 %
CAD 3,2243 -0.26 %
CHF 4,3236 +0.39 %
CNY 0,6038 -0.17 %
CZK 0,1832 +0.16 %
DKK 0,6349 +0.13 %
EGP 0,2632 +0.23 %
EUR 4,7415 +0.13 %
GBP 5,3458 +0.06 %
HRK 0,6406 +0.09 %
HUF 1,4249 +0.17 %
INR 0,0601 -0.17 %
JPY 3,9663 +0.11 %
KRW 0,3588 -0.31 %
MDL 0,2428 +0.12 %
MXN 0,2205 -0.36 %
NOK 0,4795 +0.23 %
NZD 2,7049 -0.39 %
PLN 1,0912 0.00 % -
RSD 0,0404 +0.25 %
RUB 0,0668 +0.45 %
SEK 0,4418 +0.14 %
THB 0,1403 -0.07 %
TRY 0,7498 -0.78 %
UAH 0,1741 +0.17 %
USD 4,2846 0.00 % -
XAU 206,2276 0.00 % -
XDR 5,8752 0.00 % -
ZAR 0,2913 0.00 % -

Mai mult
...
...
100% Romanesc, la Filarmonica Pitesti

„Cumințenia pământului” și jalnica cerșetorie la care se dedă guvernului tehnocrat

Poezie pentru pereti - Festivalul Primavara Poetilor, la Pitesti


Strângere de fonduri pentru realizarea unui film despre "Experimentul Piteşti"


Despre cum am mers la o piesa de teatru pe care nu as fi vrut sa o vad

,,Avem memoria scurta” - un editorial marca ,,Timpul muscelenilor". Cititi noul numar!

Carmen Dumitrache: ,,Poetul Virgil Diaconu nu a ramas pe drumuri”

Revista „Arges”, in bataia vantului?