20 Sep 2019 | Vremea în : °C
Bitpress

Ziua numarul 3 a Festivalului International de Teatru: Doua rele, una buna

Nu am ajuns la piesa de la ora 16.30 - „Mizerabilii, mon amour”, dupa „Ai toata viata inainte” de Romain Gary si Victor Hugo. Amicii prezenti, in schimb, mi-au povestit ca a fost destul de slaba. Nici jocul, nici regia si nici adaptarea celor de la Teatrul ,,Colibri” Craiova nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor.

La a doua piesa, insa, am reusit sa ajung. Este vorba de o productie a Teatrului „Al Davila” Pitesti, „Duminica la ora 3”, de Ana Maria Bamberger, regia artistica Mihai Varodi, spectacol realizat cu sprijinul Asociatiei Culturale „MAGUS”  (Germania). Ca profan intr-ale teatrului ce sunt nu pot spune decat ca mi-a lasat un gust destul de amar. Textul piesei a fost intr-atat de slab incat nu stiu daca cei mai buni actori ar fi putut sa-l valorizeze in vreun fel. Pe de alta parte, si jocul actoricesc a lasat mult de dorit, iar regizorul nu a reusit nici pe departe sa scoata mare lucru dintr-un text compromis din start, dupa deja celebrul proverb romanesc ,,A face din... bici”. Culmea este ca piesele Anei-Maria Bamberger se bucura de succes de public si critica nu numai in Romania, ci si international, fiind montate si invitate pe scene din Germania, Israel, Canada si Statele Unite, ceea ce inseamna, probabil, ca nu am organ pentru genul acesta de scriitura.

Scaunele
De departe revelatia zilei de duminica a fost piesa ,,Scaunele”, de Eugen Ionescu, regia Kincses Elemer, in interpretarea actorilor de la Teatrul National Marin Sorescu Craiova - Ilie Gheorghe si Tamara Popescu. El, un spirit ludic absolut genial, cu o interpretare in forta si plina de sensibilitate. Ea, o nebuna frumoasa la suta de kile, dezinvolta si absolut naturala, brutala si delicata in acelasi timp. Personajele sunt vag conturate: doi batrani, sot si sotie, imaginati de autor ca avand 95 si 94 de ani. Traind izolati, existenta lor a devenit un ritual: deapana aceleasi amintiri, reale sau inventate, marturisesc aceleasi regrete pentru ce ar fi putut sa fie si n-a fost sau au aceleasi alintari sau accese sentimentale. Impreuna pregatesc seara marelui eveniment, in care Batranul va transmite omenirii “mesajul sau”, la care lucreaza de-o viata din moment ce nu a reusit sa ajunga si el un sef peste ceva, asa cum ii reproseaza nevasta. Pentru marele eveniment au organizat o conferinta cu o multime de invitati: “toti proprietarii”, ”toti savantii”, ”pazitorii”, “episcopii”, ”chimistii”, ”cazangii”, ”violonistii”, ”delegatii”, “presedintii”, ”politistii”. Pentru a face mesajul mai elocvent, batranul a aranjat ca acesta sa fie transmis de catre Orator.

Oaspetii (Doamna, Colonelul, Frumoasa, Fotogravorul) incep sa soseasca – prezente reala pentru cei doi batrani, invizibile insa pentru spectatori. Gazdele intretin conversatia cu musafirii, ale caror replici nu se aud. Batrana aduce mereu scaune pentru invitati, care vin in numar tot mai mare, multime anonima, nevazuta si neauzita de catre public. Insa talentul actoricesc al celor doi ne-a facut sa ne imaginam personajele invizibile ce ,,insufleteau” scaunele postate pe scena de la Davila. Surpriza serii este sosirea Imparatului, si el invizibil. Cei doi batrani il intampina coplesiti de emotie. Isi face aparitia si Oratorul. Intr-o stare exaltata, secondat in permanenta de replicile ca un ecou ale Batranei, Batranul face prezentarile si da cuvantul Oratorului, luandu-si ramas bun si aruncandu-se cu sotia in apa marii pe care o contempla inca de la inceputul piesei. Tentativa Batranului de a-si transmite mesajul catre omenire esueaaza lamentabil caci... oratorul este surdo-mut. O viata sub semnul ratarii sau al sentimentului permanent de ratare, de frustrare, de incapacitate de a iesi din cercul propriilor angoase si neputinte se finalizeaza intocmai, ca o fatalitate.

In fapt, este vorba de teme predilecte promovate de teatrul absurd: claustrarea, non-sensul existential, golul sufletesc, dezarticularea limbajului, lipsa unei comunicari reale, acapararea omului de stereotipii, obisnuinte, imposibilitatea de a iesi din acest impas. Iar modul in care actorii de la Craiova au dat viata unor astfel de sentimente si au transmis emotia catre public a facut ca aceasta piesa sa fie, pana la acest moment, cea mai buna din Festival. Dar asta numai in opinia noastra profana si subiectiva. 



Taguri:
Comentează

Pentru a comenta, te rugăm să te autentifici sau să te înregistrezi
Te rugăm să te autentifici sau să te înregistrezi
MAI MULTE ARTICOLE DESPRE:
Momentan nu există recomandări bazate pe conținutul acestui articol. Trimite tu un articol pe această temă.
Bitpress
ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

Abonează-te pentru a primi buletinul de știri prin email. Fără SPAM !

Bitpress
CURS VALUTAR
19 septembrie 2019

AED 1,1664 -0.08 %
AUD 2,9113 -0.64 %
BRL 1,0423 -0.87 %
CAD 3,2243 -0.26 %
CHF 4,3236 +0.39 %
CNY 0,6038 -0.17 %
CZK 0,1832 +0.16 %
DKK 0,6349 +0.13 %
EGP 0,2632 +0.23 %
EUR 4,7415 +0.13 %
GBP 5,3458 +0.06 %
HRK 0,6406 +0.09 %
HUF 1,4249 +0.17 %
INR 0,0601 -0.17 %
JPY 3,9663 +0.11 %
KRW 0,3588 -0.31 %
MDL 0,2428 +0.12 %
MXN 0,2205 -0.36 %
NOK 0,4795 +0.23 %
NZD 2,7049 -0.39 %
PLN 1,0912 0.00 % -
RSD 0,0404 +0.25 %
RUB 0,0668 +0.45 %
SEK 0,4418 +0.14 %
THB 0,1403 -0.07 %
TRY 0,7498 -0.78 %
UAH 0,1741 +0.17 %
USD 4,2846 0.00 % -
XAU 206,2276 0.00 % -
XDR 5,8752 0.00 % -
ZAR 0,2913 0.00 % -

Mai mult
...
...
100% Romanesc, la Filarmonica Pitesti

„Cumințenia pământului” și jalnica cerșetorie la care se dedă guvernului tehnocrat

Poezie pentru pereti - Festivalul Primavara Poetilor, la Pitesti


Strângere de fonduri pentru realizarea unui film despre "Experimentul Piteşti"


Despre cum am mers la o piesa de teatru pe care nu as fi vrut sa o vad

,,Avem memoria scurta” - un editorial marca ,,Timpul muscelenilor". Cititi noul numar!

Carmen Dumitrache: ,,Poetul Virgil Diaconu nu a ramas pe drumuri”

Revista „Arges”, in bataia vantului?