17 Sep 2019 | Vremea în : °C
Bitpress
Cum să devii un cavaler al timpurilor noastre. Cine sunt cavalerii teutoni, misiunea lor şi criteriile pentru a intra în ordin

Cum să devii un cavaler al timpurilor noastre. Cine sunt cavalerii teutoni, misiunea lor şi criteriile pentru a intra în ordin

Cine sunt Cavalerii Teutoni

Zorii anului 1187 surprindeau caderea Ierusalimului in mainile Islamului. La aflarea vestii, cativa mestesugari instariti din Bremen si Lubeck s-au decis sa infiinteze un spital pentru cruciatii care asediau Acra. A fost infiintat in 1190, de catre ducele Frederick de Swabia.

Caderea Ierusalimului sub dominatie musulmana nu a temperat insa avantul cavalerilor crestini din Europa, razboinicii veniti din indepartatele pamanturi nordice nerenuntand la lupta pentru recucerirea orasului sfant. Grupul de cavaleri germani din Palestina s-a distins in ochii papalitatii prin devotamenul si determinarea in lupta contra sarazinilor. Impresionat de daruirea acestor soldati, Papa Celestin al III-lea a sustinut crearea noului ordin calaveresc al teutonilor.

Ordinul Teuton a fost definitivat drept grupare de elita a Calugarilor razbonici abia in anul 1198, moment in care a primit comanda expresa a Papei printr-o  recunoastere si autorizare, apoi au fost trimisi in Misiunea de eliberare si recucerire a  Ierusalimul si pentru a apara Tara Sfanta de atacurile arabilor.

In 1198, Ordinul Teuton a devenit un ordin Militar-Monastic, dupa modelul Cavalerilor Ospitalieri (Ioaniti) si Templieri. S-a tinut o ceremonie in data de 5 martie 1198, la care au participat Patriarhul Ierusalimului, Regele Ierusalimului, Comandantul Armatei Cruciate si Marii Maestrii ai Ordinelor Cavalerilor Templieri si Ospitalieri, pentru a celebra infiintarea oficiala a Cavalerilor Teutoni drept Ordin Militar.

Teutonii si-au creat propriile insemne heraldice, deosebite de cele ale Templierilor, Ospitalierilor, Maltezilor si ale  altor ordine Cavaleresti Medievale. Pentru a evidentia sobrietatea si seriozitatea tipic germanica, precum si a aminti tuturor ca acesti noi calugari soldati pastreaza doliu pentru nenumaratii Crestini cazuti in luptele cu musulmanii, Teutonii si-au ales ca simbol crucea neagra pe fond alb.

 "Bula Papala" emisa de Inocentiu al III-lea la data de 19 februarie 1199 a confirmat evenimentul si a mai specificat ca noul ordin va "AJUTA! APARA! VINDECA!”. Principala Misiune Sacra a Ordinului Cavaleresc Teuton era  ,,sa apere sfintele valori ale crestinismului si invataturile lasate crestinilor de catre Domnul Iisus si sa ajute, sa vindece si sa apere pe crestinii in nevoie!". Aceasta Sfinta Misiune s-a concretizat la inceputuri in Jerusalim, prin construirea unui spital Crestin numit ,,SPITALUL SFINTEI MARII DIN IERUSALIM", spital care s-a adaugat numelui Ordinului Cavaleresc Teuton, numindu-se din acel moment ,,Ordinul Cavalerilor Teutoni ai Spitalului Sfintei Marii Din Ierusalim". Acolo se avea grija de bolnavi, ghidandu-se dupa regulile Cavalerilor Ospitalieri, in schimb celelalte activitati vor avea drept model in principiu organizarea Cavalerilor Templieri.

Statutul Ordinului, confirmat de Papa Inocentiu al III-lea, impartea cavalerii in doua clase: cavalerii propriu-zisi si preotii, primii fiind obligati sa depuna un triplu legamant monastic (de saracie, castitate si obedienta), la fel si promisiunea de a ajuta bolnavii si a lupta cu paganii. Acestor doua clase li s-a adaugat una noua, de Sergenti sau Graumantler, care purta o mantie similara, dar de culoare gri, inscrisa cu doar trei ramuri ale crucii, pentru a indica faptul ca membrii acesteia nu erau inca membri deplini ai ordinului.

Sergent sau Graumantler

Cavalerii traiau in comun, se odihneau in dormitoare cu paturi simple, mancau impreuna si nu in exces. Hainele si armura erau de asemenea simple, dar practice, iar activitatile lor zilnice constau in antrenamente pentru lupta, intretinerea echipamentului militar, calaria.

Marele Maestru era ales pe viata iar adjunctii sai purtau numele de Mare Comandant. Marelui Maestru ii erau subordonati Preotii si Marele Maresal, Comandantul Cavalerilor si Sergentilor.

Au mai fost create si alte functii pentru membrii, prin care acestia trebuia sa administreze trezoreria, sa raspunda de constructii, imbracaminte, de cei bolnavi. Cei alesi in aceste functii de data mai recenta, ocupau acest rol administrativ pe durate mai scurte de timp, de obicei pe perioada unui an.

Dupa ce Ordinul s-a extins in Europa, a fost necesara numirea unor Maestri Provinciali pentru Germania, Prusia si, mai tarziu, Livonia (actualul teritoriu al Letoniei si Estoniei).

In timpul Marelui Maestru Hermann von Salza, proprietatile  Ordinului se intindeau din Slovenia pana in Saxonia, Hesse, Franconia, Bavaria, Tirol si case in Praga si Viena. Existau si avanposturi la granite Imperiului Bizantin, mai exact in Grecia si Romania de astazi. La moartea sa, Ordinul avea domenii si in Olanda, sud-vestul Frantei, Elvetia, Spania, Sicilia si Prusia. Hermann Von Salza a primit o cruce de aur de la regele Ierusalimului ca recunostinta fata de conduit cavalerilor in timpul asediului cetatii Damietta, din 1219.

Marele Maestru Hermann von Salza

 

In 1243, Papa Inocent al IV-lea a inclus posesiunile teutonilor in Domeniul Papal, dar in realitate Ordinul era total independent. Dupa caderea cetatii Acra in 1291, Marele Maestru s-a retras initial in Cipru, dupa aceea a mers in Venetia, unde sa  fost recrutat un mic grup de cavaleri italieni si, dupa cucerirea Pomeraniei in 1309, acesta s-a stabilit in Marienburg, Prusia. In acest moment, Ordinul devenise deja unul Exclusiv Nobiliar si a atins o forma politica independenta.

Marea Reforma a adus multe schimbari in interiorul Ordinului Cavalerilor Teutoni. In Imperiul German, Maestrul German al Ordinului a devenit Mare Maestru in 1530 si Centrul Administrativ al Teutonilor a fost mutat din Marienburg, la Mergentheim. Ordinul a supravietuit in Germania, adaptandu-se politicii locale. Teutonii au primit protectia dinsatiei de Habsburg, care a reformat organizatia in 1606.

Odata cu tratatul de la Westphalia din 1648, Cavalerii Teutoni crestini, indiferent de rit, catolici, luterani sau calvinisti au devenit ECUMENICI, au primit drepturi egale in cadrul Ordinului.

Istoria Ordinului a fost una zbuciumata si plina de evenimente, dar de fiecare data Ordinul a gasit puterea si oamenii necesari pentru a se ridica si a straluci din nou si a oferi o raza de speranta acolo unde nimeni nu mai credea ca se poate, asa cum s-a intamplat si acum 827 de ani, la Acra. Sunt 827 de ani in care Ordinul a Ajutat, Aparat, Vindecat neconditionat orice crestin care a fost in nevoie, si nimeni din ordin nu a asteptat altceva in schimb. Multumirea a venit de la sine, deoarece pentru orice crestin ajutat, aparat sau vindecat a fost o sabie in plus pentru crestinatate, o speranta prin care credinta poate dainui si dezvolta in adevaratul cuvant al lui Hristos. Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomini Tuo da Gloriam!!!

Ordinul Teuton Istoric in Transilvania

In 1211, Cavalerii Teutoni,care erau condusi in marile ranguri ale ordinului de catre nobili si erau considerati "Armata Regilor Crestini” subordonata doar  Papalitatii, au fost INVITATI de catre Regele Andrei al II-lea al Ungariei  si asezati in Tara Barsei, care nu era organizata de regatul  maghiar la acea data.

In cetatea Varadium (Oradea), la 1211, s-a semnat actul "Diploma Cavalerilor Teutoni". Documentul reprezinta un act de donatie dat de Regele Andrei al II-lea al Ungariei , Ordinului Cavalerilor Teutoni in Anul Domnului  1211. Prin acesta le era garantata stapanirea asupra Tarii Barsei si Banatului.

Regele Andrei al II-lea este singurul Rege Crestin care a fost prezent fizic in luptele de la Acra, conducand el insusi luptele Cruciatilor o perioada. Niciun alt rege crestin nu a mai participat efectiv in lupta, riscundu-si viata.

In Tara Barsei, unde au fost asezati Cavalerii Teutoni, s-au asezat si sasii si secuii, alaturi de o numeroasa populatie romaneasca ce deja se afla in acele locuri cu mult inainte. Rolul expres al Ordinului Teuton in Tara Barsei si Banat a fost de a apara Lumea Crestina si de a tine piept tuturor urgiilor si atacurilor efectuate de cumani, tatari, mongoli, pecenegi si mai ales turci.

Drept rasplata a indeplinirii functiilor pentru care au fost asezati, Cavalerilor Teutoni li s-au acordat privilegii economice, politice si bisericesti: scutire de vami si dari, scoaterea de sub jurisdictia Voievodului Transilvaniei si dreptul de a-si alege dintre ei judecatorii, de a ridica cetati si orase din lemn si piatra .

Fiind militari, acestia aveau nevoie de oameni care sa le asigure tot ce le era necasar, de la hrana, la pregatirea si faurirea echipamentului de lupta. Pentru aceste nevoi au fost adusi sasii si secuii care, alaturi de populatia autohtona, au dat un imbold dezvoltarii civilizatiei din jurul cetatilor si intariturilor locuite de Teutoni.

Istoria Ordinului Teuton este legata si de Istoria Ordinului Dragonului. Din nefericire, legatura dintre cele doua este una neplacuta.

Ordinul Dragonului a fost un ordin militar ce s-a instituit in zona centrala a Europei. A fost creat de imparatul Sigismund de Luxemburg in anul 1408, in principal pentru a proteja crestinatatea de amenintarea otomana. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-a numarat si voievodul muntean Vlad al II-lea Dracul, acesta fiind innobilat in 1431 la Nurenberg de catre Sigismund de Luxemburg.

Insa, in 1432, cand domnitorul valah Vlad al II-lea Dracul, sub amenintarea decapitarii fiului sau de catre otomani, a condus personal pe turcii care au asediat si incendiat Cetatea Severinului, fiind ucisi prin decapitare, toti Cavalerii Teutoni si civilii din cetate care dupa datele scrise depaseau 5000 de suflete .

Ordinul Teuton in Tara Barsei si Banat s-a evidentiat mai ales prin complexul de cetati si fortificatii pe cere le-a ridicat in timpul sederii lor.

Cetatea Oradea

Este cetatea de scaun a Ordinului Teuton. Aici a fost intocmita "Diploma Cavalerilor Teutoni" prin care le-au fost donate Tara Barsei si Banatul spre a se putea folosi de aceste tinuturi in sacra misiune de aparare a crestinatatii.

Cetatea reprezinta un monument arhitectonic din Romania, una dintre putinele cetati utilizate si in prezent. Se spune despre cetate ca nu putea fi cucerita din cauza vastelor retele subterane de legaturi cu exteriorul. Santul cu apa al cetatii era umplut in caz de asediu cu apa termala (prin aductiuni) din raul Peta.

Despre cetate se mai mentioneaza faptul ca se plaseaza la o lovitura de tun de malul Crisului, la campie, avand forma unui pentagon, „cladire solida si pompoasa”. Santul cetatii avea o latime de 120 de picioare si „afunzime” ca o mare, fiind umplut cu apa de Cris. Circumferinta cetatii avea 2.500 de pasi. Existau cinci bastioane prevazute cu tunuri, care erau acoperite cu „paturi” de culoare rosie. Nu se putea comunica intre bastioane ca in cazul altor cetati. Fiecare bastion avea o poarta proprie, capitan si santinele.

Avand forma unui triunghi, bastioanele aveau cupole din piatra, folosite ca puncte de observare. Zidul cetatii avea 40 de „rifi” inaltime (circa 10 metri) si 10 latime (circa 2,50 metri), fiind construit din piatra solida, pe care s-a „aruncat” un val de pamant in forma unui damb. Incepand de la bastionul de est, de jur imprejur, zidul cetatii era incins cu un brau din piatra cioplita. La poarta se afla un orologiu.

In cetate erau 10 pravalii, 150 de case mai mici din piatra, o camera pentru soldati, trei mori si o temnita. Palatul princiar masura 1.500 de pasi in perimetru, avand cinci turnuri, dintre care doua lucrate din „ceramica rosie". Trei turnuri slujeau drept magazii pentru munitie. Palatul avea patru porti, dintre care numai una era folosita.

Legenda intemeierii Cetatii Oradea

Intr-o seara instelata a anului 1092, pe cand se afla la vanatoare prin Tara Crisurilor, Regele Ladislau I al Ungariei(care a increstinat poporul maghiar) a ajuns intr-o poiana larga, strajuita pe ambele parti de apele Crisului Repede, nu departe de Peta-Hewjo, paraul ce nu ingheata niciodata. A adormit repede, obosit fiind dupa goanna cerbilor.

 In vis i s-au aratat doi ingeri care i-au cerut sa inalte de indata, chiar acolo, o manastire cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Locul acesta l-a numit Varad, iar in jurul manastirii care avea sa ajunga vestit centru de pelerinaj, s-a construit o cetate ce a stat multe secole in apararea crestinatatii.

Asa a inceput istoria unuia dintre orasele vestite ale Europei: Varadinum, Oradea, Nagyvarad, Grosswardein.

Cetatea Rasnov

Este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orasului Rasnov din judetul Brasov, unul din cele mai bine pastrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri pastrate pana in prezent dateaza din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificatiei din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la inceputul sec. al XIII-lea.

Cetatea Rasnov controla prin pozitia sa strategica accesul in Transilvania dinspre Valea Rasnoavei. Data fiind importanta trecatorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a trebuit sa fie supravegheat militar de Ordinul Teuton.

Dupa retragerea Ordinului, regalitatea maghiara a incredintat fortificatia de la Rasnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Acestia au fost subordonati fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei.

Pana la mutarea vamii de la Rucar la Bran si construirea cetatii Bran pentru protejarea vamii regale la sfarsitul secolului al XIV-lea, cetatea Rasnov era prima fortificatie langa drumul Branului, dupa intrarea in Transilvania.

In anul 1427, imparatul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Rasnov, pe care a trecut-o in administrarea comunitatii locale, careia i-a acordat rangul de targ.

Cetatea Marienburg-Feldioara

Una din cetatile construite de teutoni dupa plecarea lor avea numele de "Sanctae Mariae" si era construita pe colina la Feldioara, fiind inconjurata pe trei laturi de Raul Ciucas, afluent al Oltului.

Experienta de constructori a Teutonilor acumulata in Tara Sfanta si in Asia Mica a adus pe meleagurile transilvanene tehnici si solutii de constructie intalnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers si Ascalon.

Din vechea cetate a Teutonilor se mai pastreaza astazi numai un rest dintr-un zid de piatra in partea de nord-vest. Acest zid s-a dovedit din punct de vedere al tehnicii de constructive total diferit de restul ansamblului. La baza lui au fost asezati bolovani mari, deasupra carora s-a ridicat zid din bolovani legati cu mortar de buna calitate. Conform datelor topometrice se pare ca cetatea a fost inconjurata de o noua incinta, a doua, in interiorul careia exista o capela, o "Casa a cavalerului" si o bolnita, casa cavalerului jucand rolul de refectoriu, la parter, sala de mese, magazie, la etaj, si dormitor la ultimul etaj.

Cu ocazia incursiunilor facute de tatari in anul 1241, atat capela cat si celelalte cladiri au fost distruse. Pe ruinele fortificatiei, cistercienii care controlau localitatea printr-un ordin dat de Bela al IV-lea, au construit actuala biserica. Capela Romanica a cavalerilor teutoni, probabil, este incorporata in corul gotic si ruinele Casei Cavalerului care fac parte din temeliile corpului bazilical.

Fortificatia Prejmer

Biserica evanghelica fortificata din Prejmer, comuna Prejmer, judetul Brasov, a fost construita in secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datata din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, format din biserica, incinta fortificata, cu drum de aparare, doua turnuri, doua bastioane, turn de poarta, este monument istoric.

Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomeneste intr-un document adresat teutonilor numele raului Tarlung, pe langa care va creste localitatea Prejmer. Cavalerii Teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica, pana la un anumit nivel, biserica din Tartlau (denumirea saseasca a localitatii). Lacasul de cult a fost construit in stilul gotic burgund, introdus de cistercieni la Carta.

Ca si alte monumente din Transilvania, biserica fortificata de la Prejmer a suferit numeroase interventii, dar in urma restaurarii intreprinse de Directia Monumentelor intre 1960 si 1970 ea si-a capatat forma initiala. Constituie cel mai bine pastrata si cea mai puternica biserica-cetate medievala din Estul Europei.

In 1999, biserica a fost inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dedicata hramului "Sfanta Cruce", biserica a fost ridicata pe un plan central, in cruce greaca, modificat prin interventiile din secolul al XVI-lea. Initial, cladirea era compusa din patru brate egale dispuse in jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare brat era compus din cate doua travee, una patrata si alta poligonala, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de cate doua perechi de capele rectangulare. Inrudirea cu spiritul si formele utilizate pe santierul bisericii manastirii cisterciene Carta, iar pe de alta parte, cu cele prezente la biserica evanghelica din Bartolomeu-Brasov, ambele ridicate dupa mijlocul secolului al XIII-lea, permite datarea bisericii evanghelice din Prejmer in a doua treime a secolului al XIII-lea si incadrarea sa in aceeasi ambianta stilistica.

In biserica se gaseste cel mai vechi triptic din Transilvania, datat intre 1450-1460. Fiindca Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniti prin pasul Buzau, dupa ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de aparare in Tara Barsei, a inceput fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte inalte si puternice, inconjurata de un sant lat de apa. Cetatea, cladita in forma de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri si inalte de 12 metri, bastioane, porti de fier si poduri care se ridicau. Un drum de straja folosea pentru aprovizionarea luptatorilor de la crenele. Pe langa gurile de foc fixate in ziduri, in cetate se afla un dispozitiv de lupta neobisnuit: vestita „Orga a mortii” care era formata din mai multe arme asezate la un loc, iar cand trageau toate deodata, ea producea dusmanului o mare panica si pierderi grele.

Cetatea Codlea

Cetatea Codlea constituia una din cele 12 asezari ale sasilor din Tara Barsei. Initial exista o cetate pe un deal la poalele muntelui Magura. Aceasta purta numele de Schwarzburg, adica Cetatea Neagra.

Legenda spune ca aceasta ar fi fost una dintre cele cinci cetati ridicate de catre Teutoni in Tara Barsei. Un document din 1265 o atesta sub numele de Castro Feketewholum, iar in 1377 apare cu numele de Zeiden. De fapt, Cetatea Neagra a fost distrusa in 1345, noua asezare fiind intemeiata in zona de ses de la poalele Magurii si a devenit in timp un targ important. Numele sau latinesc era Cidinis si comunitatea avea statutul unui targ cu drept de judecata, ca si satele Prejmer, Feldioara si Rasnov. Satul a devenit in timp un targ important din cauza situarii lui pe drumul care lega Brasovul de Sibiu.

Fortificatia Maierus

Datorita pozitiei sale strategice, se presupune ca localitatea a reprezentat un punct de interes pentru Cavalerii Teutoni, atunci cand acestia au fost adusi aici de catre imparatul maghiar Andrei al II-lea, in 1211. Primele documente referitoare la aceasta asezare dateaza din 1377.

Biserica, construita in secolul al XIV-lea, a fost inconjurata de fortificatii, avand circa 6-8 m inaltime, din care nu au mai ramas decat fragmente. In urma unui incendiu devastator,biserica si clopotnita au fost refacute in stil gotic, in 1573.

Castelul Bran… Adevarul din spatele lui

Pana spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, cronicarii transilvaneni si carturari sasi sau maghiari, au considerat permanent ca cetatea a fost ridicata la 1377. Dar, deja la 1770, in lucrarea lui Joseph Teutsch, intr-un raport adresat imparatului Iosif II (1773), precum si in lucrarea lui Karl Windisch din 1790, isi face loc ideea ca inaintea existentei cetatii actuale ar mai fi fost ridicata o alta cetate la Bran.

Evolutiile istoriografice de la sfarsitul secolului al XVIII-lea aduc in atentia contemporanilor noi documente despre trecutul german al Tarii Barsei. In 1787 si in perioada imediat urmatoare, sasii iau cunostinta cu documentele ce atesta existenta in Tara Barsei a Ordinului Cavalerilor Teutoni, intre 1211-1225. Unele dintre aceste documente ofereau o serie de informatii ce pareau a explica multe necunoscute din trecutul regiunii. Astfel, este publicat un document din 1211, prin care regele Ungariei acorda Tara Barsei Cavalerilor Teutoni, permitandu-le sa-si inalte cetati si orase din lemn si pamint. In 1212, un alt document il pomeneste pe un cavaler numit Theodoricus, Magistru al Ordinului.

Un document de la 1232 atesta existenta a cinci cetati puternice in regiune, pe langa un Castrum Muntissimum. Incercarea de a potrivi, cu mintea de la 1800, pe harta locului, informatiile istorice, duce imediat la realizarea unui frumos peisaj istoric: se stie ca, la 1377, era amintit un ,,castrum in lapide Tydrci”. Acest Tydrici, deriva de la Dietrich, numele german pentru Teodoricus. Acest Teodoricus nu putea fi altul decat magistrul din documentele referitoare la Teutoni. In plus, ce alt castrum muntissimum exista in Tara Barsei? Niciunul, deci Branul trebuie sa fi fost construit, de fapt, de Teutoni.

Aceasta logica simplificata se poate urmari in lucrarile istoriografiei sasesti si, prin extensie, in lucrarile influentate de aceasta. Autorii, in lumina noilor descoperi, isi vor adapta pozitiile. Astfel, daca Schlötzer, la 1791, considera ca posibile constructii ale Teutonilor Brasovul, Codlea, Prejmerul, Rasnovul si Feldioara, deja Engel, la 1804, sustinea ca Branul este cert una din cetatile Cavalerilor. Pozitia lui Michael Lebrecht este foarte clara, in prima editie a cartii sale (1789) nu face niciun fel de legatura intre cetatea Bran si cavalerul Dietrich/Theodoricus, dar in editia a doua (1804) este inserata o nota explicative.

Un document din 1212, mentioneaza un "Frater Teodoricus Crucifer Hospitalifer"… de la care probabil si-a pastrat numele aceasta stanca. Deoarece el inca atunci a amenajat acolo o fortificatie, el a fost unul dintre cei mai insemnati Mari Mesteri ai Ordinului Teuton”.

Pozitia va domina net discursul istoric germanofon si mentalul colectiv sasesc pentru secolul al XIX-lea, de la L. J. Marienburg (1813), la Lenk von Treuenfeld (1838), Friedrich Teutsch (1886), Julius Gross (1898), E. A. Bielz (1899). Pozitia sasilor a fost transmisa si unor vizitatori straini, precum John Paget (1839), Auguste de Gerando (1840), Charles Boner (1865) sau Emily Gerard (1888), care prolifereaza mai departe in Europa faptul ,,istoric” al construirii Branului de catre Teutoni.

Trebuie mentionate insa si doua tendinte opuse. Pe de o parte, unii autori nu s-au bazat exclusiv pe documentele de la teutoni, ci au incercat sa aduca noi elemente care sa sustina teza ridicarii cetatii de la Bran in acea perioada. Astfel, Alexis Bethlen (1831) si apoi Friedrich Philippi (1862) sustin ideea ca la Bran ar fi existat o cetate ridicata de cavalerul german Dietrich in 1212, aducand in plus fata de datele documentare cunoscute un ,,metallurkunde” din 1509, aflat in Arhiva Brasovului. 

Un alt argument a fost adus de o pictura, mai precis de un tablou al judelui Brasovului, Lukas Hirscher. Considerand ca tabloul il reprezinta pe judele Brasovului in anul 1235, Joseph Teutsch identifica castelul din stanga tabloului cu cetatea Dietrichstein, care ar fi existat la Bran pana la invazia tatarilor din 1345. Concluzia era clara: noi dovezi arata ca la Bran a existat o cetate ridicata de Teutoni.

Cetatea Mehadia - de la garnizoana romana, la baza pentru Cavalerii Teutoni

Nu departe de Baile Herculane, pe drumul spre Caransebes, in mijlocul unor peisaje superbe din Banatul montan, se afla localitatea Mehadia, cunoscuta mai ales pentru castrul roman ale carui ruine se afla in imediata vecinatate a comunei, pe locul numit „La zidine”, si pentru faptul ca cetatea avea o deosebita importanta strategica in epoca medievala.

Localitatea se afla aproximativ la mijlocul drumului dintre anticele asezari Drobeta si Tibiscum si denumirea vine de la cuvintele latinesti „ad mediam”, care inseamna la jumatate.

Toponimul latin („ad mediam”, care inseamna ,,la jumatate”) este mentionat in Tabula Peutingeriana, copia medievala a unei harti romane pe care erau trecute cele mai importante drumuri ale Imperiului Roman. Insa primul care a semnalat existenta castrului a fost contele Luigi Ferdinando Marsigli, la sfarsitul secolului al XVII-lea. Aflat in slujba Habsburgilor, Marsigli, cunoscut pentru cultura sa enciclopedica, a avut prilejul de a studia amanuntit sudul Banatului, sub diverse aspecte, la sfarsitul primului razboi austro-turc. El a notat prezenta ruinelor antice de la Mehadia si a desenat planul unei fortificatii cu turnuri rotunde la colturi si cu poarta castrului, precum si planul cetatii feudale, aflate in partea rasariteana a constructiei militare.

Conturul vechiului castru roman Praetorium, in forma de patrulater iar azise mai poate vedea pe o terasa aflata nu departe de actuala vatra a satului.

Ridicat la inceputul secolului al II-lea d. Ch., ocupa o suprafata de 1,6 hectare si avea laturile marginite de un val inalt, care, in unele locuri, atinge o inaltime de 3-4 metri. In acest castru auxiliar (initial de pamant iar mai apoi inconjurat cu ziduri massive de piatra cu turnuri la colturi si la porti si de un sant de aparare, care avea menirea de a apara drumurile care legau Moesia de Dacia) au fost prezente, de-a lungul timpului, mai multe legiuni si cohorte.

Pozitia sa strategica a facut ca de-a lungul existentei sale, de peste trei secole, castrul sa nu fie niciodata distrus, fiind una din asezarile militare care au rezistat cel mai mult. Exista indicii care arata chiar o refacere a castrului in secolul al IV-lea, in vremea imparatului Constantin cel Mare, ceea ce inseamna ca aici a fost mentinuta o garnizoana si dupa retragerea aureliana.

Despre cetatea medievala Mehadia se crede ca a fost ridicata probabil in a doua jumatate a secolului al XIII-lea de familia nobiliara Gutkeled, care, alaturi de alte fortarete carasene, a avut o mare importanta strategica pentru apararea frontierei regatului maghiar, fiind integrata in sistemul militar din zona. In prima jumatate a secolului al XV-lea a fost, timp de cativa ani, resedinta a Cavalerilor Teutoni, readusi in zona de Regele Sigismund de Luxemburg, iar mai tarziu a fost intarita de Ioan de Hunedoara, care a folosit-o in ofensiva impotriva turcilor.

Cetatea a fost cucerita de otomani si si-a pierdut importanta in timpul stapanirii acestora. Marsigli o descrie in jurul anului 1699 ca fiind deja in ruina, dar a fost definitiv distrusa in 1738, in timpul celui de-al treilea razboi austro-turc. Cetatea a fost ridicata strategic, pe un loc mai inalt aflat pe marginea unor prapastii, accesul fiind posibil doar dintr-o singura directie. Acolo se afla si donjonul fortificatiei, cu ziduri groase de doi metri si jumatate si cu peste 16 metri inaltime. Deasupra parterului boltit se aflau mai multe etaje, despartite de plansee care se sprijineau pe ziduri. In secolul al XV-lea, zidurile au fost inaltate si s-a construit inca un turn de forma circulara, un altul fiind identificat in dreptul portii si al podului construit pe piloni de piatra, accesibil pe un drum care trecea printr-un sant sapat in stanca. Zidurile turnului de aparare care se mai pastreaza sunt o marturie a importantei pe care a avut-o odinioara cetatea, in istoria Banatului.

Ordinul Teuton Istoric in zilele noastre

In zilele noastre, Ordinul Teuton, ca Ordin Ecumenic-Militar, mai activeaza in trei zone ale fostului Imperiu Militar si anume intr-o mica zona din Olanda, in Italia, unde ordinul a fost corupt de masonerie, si nu in ultimul rand in Romania, in zona Transilaviei, cu sediul in vechea cetate de scaun a Ordinului inca de la crearea sa… cetatea Varadium (Oradea).

Ordinul a fost reinfiintat dupa toate regulile papale ale secolului XII, la 8 septembrie 2016 si reorganizat dupa toate canoanele stricte ale Bulei Papale. Ordinul Teuton are protectia Casei Regale Imperiale-Rurikovich, iar reprezentantul ordinului in Romania este Eminenta sa Daniel E. Nica Conte (Graf) al Casei Regale Imperiale –Rurikovici, Mare Maestru al Imperiului Teuton Istoric Suveran al Cavalerilor Teutoni ai Sfintei Marii din Ierusalim.

Ordinul Suveran Istoric al Cavalerilor Teutoni al Sfintei Marii din Jerusalim are Comanderia Principala in Cetatea Magnus Varadium din actualul oras Oradea (Transilvania – Romania). Acest Ordin este singurul continuator al Misiunii Cavalerilor Teutoni, trasata prin "Bulla Papala", respectand culorile si formatul uniformei Cavaleresti, al regaliilor si al aplicarii Moralei Spiritual Crestine de a nu face compromisuri la inrolarile in Ordinul Teuton cu cei ce nu cred strict in Sfinta Treime si urmeaza si alte devieri.

Ordinul Cavaleresc Istoric a fost reorganizat, continuat si dezvoltat de  Eminenta Sa  - Daniel E. Nica - Conte (Graf) al Casei Regale Imperiale-Rurikovici, Mare Maestru al Imperiului Teuton Istoric  Suveran al Cavalerilor Teutoni ai Sfintei Marii din Ierusalim ,dupa o perioada de suspendare, din cauza regimului comunist din Romania.

Eminenta Sa - Daniel E. Nica - Conte (Graf) al Casei Regale Imperiale-Rurikovici, Mare Maestru al Imperiului Teuton Istoric Suveran al Cavalerilor Teutoni ai Sfintei Marii din Ierusalim

 

Ordinul este fondat legal si isi continua Misiunea Papala, iar la ora actuala este extins pe patru continente si este in continua expansiune in toate zonele in care exista crestini care solicita intrarea in Ordin si organizarea in Comanderi Generale ale Ordinului Teuton pentru a ,,Ajuta! Apara! Vindeca!” comunitatile crestine si crestinii in nevoie din zonele areale ale acelor Comanderii ale Ordinului Teuton Istoric.

Este singurul Ordin Teuton care indeplineste in totalitate fiecare conditie impusa unui Ordin Teuton Istoric si respecta in totalitate Misiunea Papala din secolul XII. De aceea nu accepta in sanul sau adepti ai altor credinte decat cea crestina si manifestata prin juramant, mai intai in contact direct sau in scris cu Marele Maestru, apoi, la o data ulterioara, printr-un Juramint Ceremonial Cavaleresc rostit in fata Marelui Maestru, al Marelui Consiliu Teuton, al Marilor Generali Comandanti, ai Comandantilor Comanderiilor Teutone si ai Fratilor si surorilor Ordinului Teuton Istoric prezenti intr-un ritual de "Investire si Inobilare"  in cadrul unui Capitul organizat in fata Altarul Bisericii sau Templu Crestin si al Marilor Preoti si al Marilor Doamne ale Templului Cavalerilor Teutoni Istorici.

Acest Ordin, conform statutului si conduitei cavaleresti, nu accepta la inrolare atei, masoni, satanisti sau politeisti, pentru ca aceasta duplicitate contravine juramantului in fata Altarului unde orice Cavaler Crestin rosteste "Crezul"care, prin juramant, il obliga sa ,,creada in unul Dumnezeu" .

Conditiile impuse de Bula Papala sunt:

1. Sa respecte Misiunea Papala Istorica.

2. Sa respecte Tinuta Istorica:

-camasa si capa de culoare alba pe care este aplicata crucea neagra teutona;

-regaliile  autorizate de papalitate, specifice Ordinului Teuton.

3. Sa fie condus de un Mare Maestru ales prin vot, ca la inceputuri (spre exemplu, la Acra-Ierusalim).

Marele Maestru trebuie sa fie Nobil al unei Case Regale Crestine active si Cavaler in Mare Cruce, pentru a avea dreptul de a innobila la randul sau pe Marii Generali Comandanti si pe Comandantii de Comanderii conform traditiei, la Titlul Nobiliar de Baron al Ordinului Teuton si pe subalternii acestora la rangul de Cavaleri ai Ordinului Teuton.

 Comandantii Comanderiilor avand rangul de Baroni ai Ordinului Teuton Istoric pot numi "Sergentii Ordinului Teuton", care vor deveni ulterior Cavalerii Ordinului Teuton sau Comandanti ai Ordinului Teuton dupa Innobilare.

4. Ordinul Teuton Istoric trebuie sa fie protejat de o Casa Imperiala Regala Crestina (in cazul de fata Casa Regala Imperiala -Rurikovich).

5. Un membru al Ordinului Teuton Istoric este condus in baza unui "Cod Cavaleresc de Onoare ", care este unic si specific istoriei Cavalerilor Crestini.

Cavalerul Membru al acestei Cavalerii Teutone Crestine Istorice, trebuie sa fie in primul rand un bun crestin, sa nu accepte alaturi de Dumnezeul Crestin si Sfanta Treime niciun alt insemn, alti zei sau alte forme de supunere spirituala organizata conform "Crezului Crestin " si Juramantului rostit in Fata Matelui Maestru in perioada de proba, iar mai apoi in fata Altarului, al Marelui Consiliu Teuton, al Marilor Preoti, al Marilor Domne ale Templului, al Marilor Cancelari, ai Marilor Protectori ai Ordinuliu Teuton Istoric, ai Marilor Generali Comandanti, ai Ordinului Teuton Istoric si al tuturor Fratilor Cavaleri si al Surorilor prezenti la intalnirea Capitulara de Investire si Innobilare.

6.  Sa fie altruist, sa aiba o atitudine si un comportament moral, dornic sa ajute sa apere Credinta Crestina  si sa ajute, sa vindece crestinii in nevoie cu toata daruirea si conform resurselor sale proprii.

Necesitatea reactivarii ordinului a aparut in urma consecintelor pe care deciziile politice le au in zilele noastre asupra locuitorilor crestini ai planetei si datorita nevoii oamenilor de a  se organiza conform vechilor Traditii Crestine, prin necesitatea de a avea pe cineva aproape pentru a le fi de ajutor atunci cand vremurile obliga societatea Crestina sa isi apare valorile vietii si pe cele traditional-spirituale.

Marele Consiliu Suprem al Ordinului Cavalerilor Teutoni Istoric ai Sf. Marii din Ierusalim a fost oficializat de Casa Imperiala Regala – Rurikovich.

Blazonul Casei Imperiale Regale – Rurikovich

 

Casa Imperiala Regala – Rurikovich are urmatoarea componenta:

1. His Royal Imperial Highness :Hugo Norberto Cabrera-Rurikovich Gran Príncipe and Grand Duque, Jefe de Gobierno, Jefe Soberano de la Dinastia Rurik, Honorific Grand Superior Master O.T. Knight Grand Cross 1- st class.

2. His Royal Imperial Highness Hans Maximus Lochaber Cabrera-Rurikovich Grand Prince and Grand Duke Royal Imperial House of Rurikovich, Chief Cancellor and Vice Head of The Royal Imperial House of Rurikovich, Grand Imperial Superior Master O.T. Historical O.T Knight  In Grand Cross 1-st. Class

3.Alteta Sa Imperiala : Printul Marcus A.C.F Barccani Dunston de Rurikovich, Mare Protector Cancelar Imperial al O.T. Cavaler Superior Mare Cruce Classa -I-a.

4.His Royal Imperial Higness Alteta Sa Imperiala: Prince -Franklin Joseph Keough Krakowski de Rurikovich, Mare Protector & Cancelar of the Historical Teutonic Order

5.Eminenta  Sa: Conte (Graf) al Casei Regale Imperiale de Rurikovich Daniel .E. Nica, Elected Imperial Grand Master for the Historical O.T Head of the Historical Teutonic Empire. Historical O.T Knight  In Grand Cross 1-st. Class.

Motto-ul Ordinului Teuton Istoric este ,,Ajuta! Apara! Vindeca! ” Acest strigat a fost folosit in trecut si se pare ca ecoul lui razbate pana in zilele noastre, zile in care crestinismul are cea mai mare nevoie de oameni care sa AJUTE , acolo unde este nevoie, sa APERE si sa Vindece acolo unde altii ranesc.

In prezent, Ordinul Teuton Istoric din teritoriul Istoric al Transilvaniei si Banatului de Munte din Romania are Generali Comandanti ai Ordinului Teuton Istoric si Comanderii ai Ordinului Teuton Istoric, infiintate in urmatoarele zone:

1. EUROPA: Romania, Austria, Germania, Anglia, Serbia

2. AMERICA: Oregon, Illinois, Georgia, Canada, Ontario

3. ASIA: Israel (Comanderia Generala O.T Istoric - "Cetatea Caesarea"), Armenia.

4. AFRICA: Africa De Sud.

5. AUSTRALIA.

 

Mai citeşte şi

Interviu cu un Cavaler în Mare Cruce Clasa I, E.S. Daniel E. Nica Conte al Casei Regale Rurikovich Mare Maestru O.T.



Comentează

Pentru a comenta, te rugăm să te autentifici sau să te înregistrezi
Te rugăm să te autentifici sau să te înregistrezi
MAI MULTE ARTICOLE DESPRE:
Bitpress
ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER

Abonează-te pentru a primi buletinul de știri prin email. Fără SPAM !

Bitpress
CURS VALUTAR
17 septembrie 2019

AED 1,1701 +0.41 %
AUD 2,9372 -0.28 %
BRL 1,0532 +0.51 %
CAD 3,2423 +0.44 %
CHF 4,3226 -0.02 %
CNY 0,6057 0.00 % -
CZK 0,1827 -0.11 %
DKK 0,6341 +0.02 %
EGP 0,2632 +0.34 %
EUR 4,7352 +0.03 %
GBP 5,3288 +0.07 %
HRK 0,6404 +0.03 %
HUF 1,4183 -0.54 %
INR 0,0597 -0.17 %
JPY 3,9723 -0.01 %
KRW 0,3609 -0.22 %
MDL 0,2416 +0.54 %
MXN 0,2204 +0.14 %
NOK 0,4788 +0.34 %
NZD 2,7176 -0.58 %
PLN 1,0896 -0.37 %
RSD 0,0403 0.00 % -
RUB 0,067 +0.30 %
SEK 0,4424 -0.27 %
THB 0,1407 +0.29 %
TRY 0,7491 -0.09 %
UAH 0,1734 +0.46 %
USD 4,2979 0.00 % -
XAU 207,122 0.00 % -
XDR 5,8817 0.00 % -
ZAR 0,2901 0.00 % -

Mai mult
...
...
Pe Mircea Diaconu l-a lăsat bătrânul ARO

Daniel Savu, fost ofițer SRI: Cred că Cioloș se întâlnește cu dna Guseth la spiralele MISA

Cum se văd de la centru ,,reţelele toxice” din Argeş. Nicolescu şi Pendiuc ,,poluează" şi de după gratii...

Atentie la proceduri!


Ion Baicea arata cu degetul catre fostul edil: Primaria Costesti este inglodata in datorii

Toti oamenii presedintelui. Top 134 jurnalisti basisti!

Desi asta ar fi trebuit s-o faca directorul PDL, Dobre demonstreaza ca este angajat al CS

Conform CNA, Muscel TV este cea mai tare televiziune din Arges!

Mircea Andrei n-a glumit: Organizatia de Tineret a PDL Pitesti, dizolvata pe motiv de... Udrea