Încă mai e mult până departe...

Să fie decrețeii o generație de sacrificiu, o generație irosită?...

Se întrebă politicienii de ce s-a îndepărtat electoratul. Păi s-a îndepărtat pentru că logica lor politică nu are nicio legătură cu logica elementară.

Domnule președinte, sper că sunteți conștient că doar domnul Mircea e șansa noastră și că orice alt ministru ar putea fi o calamitate pentru România.

,,Noi suntem oameni serioși!" - este leit-motivul cu care Valeca încerca să înlocuiască lipsa argumentelor.

Probabil că voi mai vrea să văd o dată, și încă o dată, Moromeții 2, pentru că acestea sunt doar gânduri la o primă și superficială impresie, gânduri de privitor amator.

Aproape editorial.

Altfel, suntem sănătoși, bine, avem multe farmacii pe fiecare dintre străzile pe care locuim, borduri peste media pe țară, împinge-tava fix în buricul orașului și, în mod excepțional, concert cu The Motans de 1 Decembrie.

Și uite așa am realizat cum stau eu în sală cu niște Dragnea în miniatură, cu niște mici ticăloși fără empatie.

În România, de bine de rău, valorile tradiționale, naturale, firești sunt scrise acolo unde trebuie: în suflet, în conștiință, în ADN.

Probabil că am dezamăgit pe mulți dintre cei care mă credeau ceva mai... open-mind.

Doamna Pandele, însă, e prea hormonală și prea... muiere.

Da, tolerând-o pe Viorica Vasilica în fruntea Guvernului înseamnă să ai o stimă de sine extrem de scăzută.

Liviu Dragnea nu a iubit o secundă PSD, a fost primul său călău și, ca orice călău profesionist, a avut grijă ca victima să-l și iubească.

Tocmai de aceea fac de pe acum abstracție de înjurăturile pe care le voi primi și îi voi spune doar atât: nu ne placi, Bot, atât de simplu e! Nici tu, nici PSD! Și e dreptul nostru să nu ne fii simpatic!

Întotdeauna mi-am spus că secretarele nu sunt femei.

Mulți jurnaliști din Argeș se simt absolut mizerabil. Le e și rușine să dea ochii cu domnișoara ziarist, hăcuită cu bestialitate de către primarul din Mioveni. Simt, cumva, că au dezamăgit-o...

PSD își știe mai bine electoratul decât ar fi putut vreodată să-l cunoască cei de la Cambridge Analytica.

A devenit aproape un reflex de gândire acest scepticism veşnic confirmat.

Mi-am dat seama că nu există nici măcar o televiziune cu o agendă publică zdravănă la cap, în interesul cetăţeanului, ci doar un circ fără cap şi fără coadă.

Şi văzându-i cum râd, cu maţul plin, aroganţi, sfidători, plutind în societatea lor selectă de lepre parvenite, uneori îmi mai piere cheful de a râde.